MAHÓRCĂ s.f. 1. Plantă anuală din familia solanaceelor, cu frunze mari, bogate în nicotină şi în acid citric, dar lipsite de aroma frunzelor de tutun; tutun turcesc (Nicotina rustica). 2. Tutun de calitate inferioară, fabricat din rădăcinile mahorcii (1). – Din rus., ucr. mahorka.

MAHÓRCĂ s. (prin Mold.) marhotcă, (Mold. şi Bucov.) paşcă. (Fumează ~.)

mahórcă s. f., g.-d. art. mahórcii

MAHÓRCĂ f. Tutun de calitate inferioară. /<rus. mahorka