MALTRATÁ, maltratez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale; a chinui; a brutaliza. – Din fr. maltraiter, it. maltrattare.

A maltrata ≠ a menaja

MALTRATÁ vb. a brusca, a brutaliza, (livr.) a molesta, (înv.) a maltratarisi. (Îşi ~ soţia.)

maltratá vb., ind. prez. 1 sg. maltratéz, 3 sg. şi pl. maltrateáză

A MALTRAT//Á ~éz tranz. 1) A trata cu brutalitate. 2) A chinui, producând dureri fizice sau morale. /<fr. maltrater, it. maltratare

MALTRATÁ vb. I. tr. A bate, a lovi; a trata pe cineva cu violenţă; a chinui, a brutaliza. [Cf. fr. maltraiter, it. maltrattare].