MANŞÓN, manşoane, s.n. 1. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină, în formă cilindrică, deschis la ambele capete, confecţionat din blană sau din stofă vătuită şi folosit pentru a apăra mâinile de frig. 2. Piesă în formă de inel sau de ţeavă scurtă, care serveşte la îmbinarea a două ţevi, bare etc.; parte lărgită de la capătul unui tub, care serveşte la îmbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ Bucată de cauciuc care se introduce între camera şi anvelopa unei roţi de automobil, de motocicletă etc. pentru a proteja camera. ♦ Înveliş de protecţie (de formă inelară) în care se îmbracă mânerul sau altă parte a unor obiecte. 3. (Bot.) Membrană protectoare a seminţei, a tulpinii etc. – Din fr. manchon.

MANŞÓN s. 1. (Transilv.) mânecar, (înv.) colceag. (Un ~ de blană pentru mâini.) 2. (TEHN.) mufă. (~ la o ţeavă.)

manşón s. n., pl. manşoáne

MANŞ//ÓN ~oáne n. 1) Accesoriu vestimentar feminin, confecţionat din blană sau din stofă, în formă cilindrică, deschis la ambele capete şi folosit pentru a proteja mâinile de frig. 2) Piesă cilindrică folosită la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, ţevilor sau cablurilor; mufă. 3) Capăt lărgit al unei ţevi sau tub, care serveşte la îmbinarea acestora cu un alt tub sau ţeavă; mufă. /<fr. manchon

MANŞÓN s.n. 1. Obiect accesoriu de îmbrăcăminte făcut din blană sau din stofă, având două deschizături laterale în care se ţin mâinile pentru a le apăra de frig. 2. Piesă cu filet interior cu care se îmbină două ţevi; partea de la capătul unui tub care serveşte la îmbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ Bucată de cauciuc introdusă sub anvelopa unei roţi pentru a apăra camera în dreptul unei rosături sau a unei găuri a anvelopei. 3. Înveliş de protecţie în care se îmbracă mânerul unor obiecte. [Pl. -oane. / < fr. manchon].