MÁNCO s.n. (Fin.) Ceea ce lipseşte; spec. lipsă de bani constatată la încheierea unor socoteli; pierdere (estimată) la o marfă cu prilejul transportului, al desfacerii etc. – Din it. manco.

MÁNCO s. (FIN.) lipsă.

mánco s. n.

MÁNCO n. 1) fin. Lipsă de bani; deficit. 2) Lipsă de bani care se constată la încheierea unei operaţiuni contabile. 3) Pierdere la o marfă, mai ales datorită transportului. /<it. manco

MÁNCO s.n. (Fin.) Lipsă; (spec.) lipsă de bani care se constată la încheierea unei socoteli. ♦ Pierdere la o marfă datorată transportului etc. [< it. manco].