MARÁMĂ, marame, s.f. Fâşie lungă de voal fin, cu care îşi acoperă capul femeile de la ţară când se îmbracă în costum naţional (lăsând capetele să atârne până aproape de pământ); ştergar (2). [Var.: mahrámă s.f.] – Din tc. mahrama.

MARÁMĂ s. năframă, (reg.) şervet, (Transilv.) pinten, (Transilv., Maram. şi Bucov.) pânzătură, (Maram.) şirincă. (Purta pe cap o ~.)

marámă s. f., g.-d. art. marámei; pl. maráme

MARÁM//Ă ~e f. Broboadă din ţesătură fină de borangic, fiind parte componentă a costumului naţional femeiesc. [G.-D. maramei] /<turc. mahrama

marámă, maráme, s.f. (pop.) 1. fâşie lungă de voal fin (borangic), cu franjuri la capete, cu care îşi acoperă capul femeile de la ţară. 2. (înv.) ştergar. 3. broboadă subţire de mireasă. 4. văl. 5. (la pl. art.) horă la cununie.