MARCHETĂRÍE, marchetării, s.f. Procedeu de decorare a unui obiect (de lemn), prin aplicarea pe suprafaţa lui a unor bucăţi mici de lemn exotic de esenţe şi culori diferite, de fildeş, de metal etc.; p.ext. obiect (decorativ) obţinut prin acest procedeu. – Din fr. marqueterie.

marchetăríe s. f., art. marchetăría, g.-d. art. marchetăríei; (obiecte) pl. marchetăríi, art. marchetăríile

MARCHETĂRÍ//E ~i f. 1) Artă decorativă care constă în aplicarea pe suprafaţa obiectelor de mobilă a unor mici bucăţi de placaj, de fildeş, de sidef, pentru a obţine un decor geometric sau chiar un tablou. 2) Lucrare decorativă astfel obţinută. /<fr. marqueterie

MARCHETĂRÍE s.f. Procedeu de decorare a mobilelor, care constă în a incrusta pe suprafaţa acestora mici bucăţi de placaj, de fildeş etc. pentru a obţine un decor geometric sau chiar un tablou; lucrare decorativă astfel obţinută. [Gen. -iei. / < fr. marqueterie].