MARGARÉTĂ, margarete, s.f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescenţa compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, şi din flori marginale cu o corolă lungă, albă; mărgărită (Chrysamthemum leucanthemum). – Din germ. Margareten[blume], fr. marguerite.

MARGARÉTĂ s. (BOT.; Chrysanthemum leucanthe-mum) (pop.) mărgărită, (reg.) aurată, roman, tătăişă, ochiul-boului, romaniţă-mare, salomii-gal-bene (pl.).

margarétă s. f., pl. margaréte

MARGARÉT//Ă ~e f. Plantă erbacee decorativă cu flori mici, albe sau roşii. /<germ. Margarete, fr. marguerite

MARGARÉTĂ s.f. Plantă erbacee decorativă perenă, cu flori galbene dispuse într-un disc central şi cu flori albe pe margine. [< germ. Margarete, cf. fr. marguerite].