MÁSĂ¹, mase, s.f. 1. Mulţime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune; cercuri largi ale populaţiei. ♢ Loc. adj. De masă = care cuprinde, care antrenează o (întreagă) colectivitate umană. ♢ Cântec de masă (sau de mase) = cântec cu conţinut patriotic, având un caracter mobilizator. 2. Îngrămădire de elemente (de aceeaşi natură ori diferite) care alcătuiesc împreună un singur corp; (totalitatea unui) corp format printr-o asemenea îngrămădire de elemente. ♢ Masă verde = nutreţ pentru vite; furaj. Mase plastice = materiale plastice. Masă de aer = porţiune imensă, relativ omogenă, a troposferei, cu proprietăţi distincte faţă de porţiunile înconjurătoare. ♢ Loc. adj. şi adv. În masă = a) în cantitate mare; masiv. Transporturi în masă; b) cu toţii; în număr mare. ♦ Cantitate mare din ceva (în raport cu restul ansamblului). ♢ Masa vocabularului = partea cea mai mare şi mai mobilă a vocabularului. ♦ Corp solid, compact; bloc. 3. (Fiz.) Cantitatea de materie a unui corp considerată ca o mărime caracteristică (în raport cu volumul). ♢ Masă atomică = greutate atomică. Masă moleculară = greutate moleculară. Masă specifică = densitate. 4. (Jur.) Totalitate a creditelor sau datoriilor unui falit; fond bănesc al unei succesiuni sau al unei întreprinderi lucrative. – Din fr. masse.

MÁSĂ², mese, s.f. 1. Mobilă formată dintr-o placă dreptunghiulară, pătrată sau rotundă, sprijinită pe unul sau mai multe picioare şi pe care se mănâncă, se scrie etc. ♢ Masă verde = a) masă² (1), de obicei acoperită cu postav verde, la care se joacă jocuri de noroc; p. ext. joc de noroc; b) masă² (1) în jurul căreia stau diplomaţii când duc tratative internaţionale. Masă rotundă = dezbatere liberă pe o temă dată, la care sunt chemaţi să-şi spună cuvântul specialiştii din domeniul respectiv (sau reprezentanţi ai publicului larg). Sală de mese = încăpere în care se serveşte mâncarea într-o şcoală, într-o cazarmă, la o cantină, etc. Masă caldă = un fel de tejghea metalică încălzită pe care sunt expuse şi menţinute calde preparate alimentare, în localurile de alimentaţie publică. ♢ Loc. adv. Cu (sau pe) nepusă masă = pe neaşteptate, pe nepregătite, deodată. ♢ Expr. Capul (sau fruntea) mesei = locul de cinste ocupat de unul dintre comeseni. A pune (sau a întinde, a aşterne) masa = a aranja, a pregăti şi a pune pe masă² (1) toate cele necesare pentru a servi mâncarea. A strânge masa = a aduna de pe masă² (1) mâncările rămase şi farfuriile, tacâmurile etc. cu care s-a mâncat. A nu avea ce pune pe masă = a nu avea cu ce trăi, a fi sărac. Pune-te (sau întinde-te) masă, scoală-te (sau ridică-te) masă = a) se spune despre cei care duc o viaţă plină de desfătări, care trăiesc fără griji, care aşteaptă totul de-a gata; b) se spune când eşti obligat să serveşti mereu de mâncare. A întinde masă mare sau a ţine masă întinsă = a primi invitaţi mulţi, a oferi ospeţe, banchete; p. ext. a se ţine de petreceri. A pune (pe cineva) la masă cu tine = a trata (pe cineva) ca pe un prieten apropiat. ♦ (Cu sens colectiv) Persoanele care stau în jurul aceleiaşi mese² (1) şi mănâncă; mesenii. 2. Ceea ce se mănâncă; mâncare, bucate; p. ext. prânz, cină; ospăţ, banchet. ♢ Înainte de masă = a) în partea zilei care precedă prânzul; b) în fiecare dimineaţă. După masă = a) în partea zilei care urmează după prânz; după-amiază; b) în fiecare după-amiază. ♢ Expr. A lua masa sau a sta (ori a şedea) la masă = a mânca de prânz sau de cină. A avea casă şi masă = a avea ce-i trebuie pentru a trăi. A-i fi (cuiva) casa casă şi masa masă = a duce o viaţă ordonată, fără necazuri. 3. Nume dat mai multor obiecte sau părţi de obiecte care seamană cu o masă² (1) şi se folosesc în diverse scopuri practice. ♢ Masă de operaţie = obiect de metal pe care este întins un pacient în timpul intervenţiei chirurgicale. 4. Compus: (Bot.) masa-raiului = plantă erbacee cu flori roz-purpurii (Sedum carpaticum). – Lat. mensa.

MASÁ¹, masez, vb. I. Tranz. şi refl. A(-şi) face masaj; a trage. – Din fr. masser.

MASÁ², masez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) aduna în număr mare, în grup compact; a (se) concentra, a (se) îngrămădi. – Din fr. masser.

MÁSĂ s. v. car, faţă de masă, fund, gresie, perinoc, platou, podiş.

MÁSĂ s. 1. v. mulţime. 2. v. bloc. 3. masă continentală v. continent. 4. masă atomică v. greutate atomică; masă electrică v. sarcină electrică; masă magnetică v. sarcină magnetică; masă moleculară v. greutate moleculară; masă specifică v. densitate. 5. (înv. şi reg.) pond. (~ unui corp.) 6. masă plastică v. material plastic.

MÁSĂ s. 1. mâncare, (înv. şi pop.) ospăţ, (pop.) bucate (pl.). (Haideţi la ~!) 2. v. hrană. 3. v. banchet. 4. v. tarabă. 5. (TEHN.) (reg.) blană, faţă. (~ dulgherului.) 6. (TEHN.) (reg.) strat. (~ la teascul morii.)

MASÁ vb. (MED.) a trage. (A ~ un muşchi.)

MASÁ vb. v. concentra.

masá (a (-şi) face masaj, a (se) aduna în grup compact) vb., ind. prez. 1 sg. maséz, 3 sg. şi pl. maseáză

másă (mulţime, corp compact) s. f., g.-d. art. másei; pl. máse

másă (mobilă, prânz sau cină) s. f., g.-d. art. mései; pl. mése

maşá vb., ind. prez. 1 sg. maşéz, 3 sg. şi pl. maşeáză

MÁS//Ă³ ~e f. Mulţime mare şi compactă de oameni. ♢ De ~ pentru toată lumea; care cuprinde pe toţi. ~e populare totalitate a claselor şi categoriilor sociale. [G.-D. masei] /<fr. masse

MÁS//Ă² ~e f. 1) Materie constituită din elemente eterogene, nediferenţiate, alcătuind un singur corp. ♢ ~ verde nutreţ constituit din iarbă şi din alte plante. 2) Cantitate, număr mare. ~ de aer. ♢ În ~ a) în număr (cantitate) mare; b) în comun. 3) Mărime fizică care determină cantitatea de materie pe care o conţine un corp; materia din care este format un corp. ♢ ~ grea (sau gravitaţională) măsură a interacţiunii gravitaţionale a corpurilor. ~ inertă măsură a inerţiei corpurilor. [G.-D. mesei] /<fr. masse, germ. Masse

MÁS//Ă¹ mése f. 1) Mobilă formată dintr-o placă orizontală, pusă pe un suport sau pe picioare, având diverse întrebuinţări (în special pentru a se servi pe ea mâncarea). ~ de scris. ~ de lucru. ♢ ~ verde a) masă pentru jocuri de noroc; b) masă la care se duc tratative diplomatice. ~ rotundă dezbatere liberă între specialişti pe o temă dată. ~ întinsă masă plină de bucate, pregătită pentru oaspeţi. Capul mesei loc de cinste rezervat unei persoane în semn de stimă deosebită. A strânge ~a a face curat pe masă după mâncare. 2) Mâncarea servită; bucate. 3) Mâncarea de la amiază (constând, de obicei, din mai multe feluri); prânz. ♢ Înainte de ~ în partea zilei care precedă prânzul. După ~ în partea zilei care urmează după prânz. 4) Proces de alimentare. ♢ A se aşeza la ~ a începe mâncarea. A sta la ~, a lua ~a a mânca. 5) Obiecte sau părţi de obiecte care seamănă cu această mobilă, având diverse întrebuinţări. [G.-D. mesei] /<lat. mensa

A MAS//Á² ~éz tranz. (corpul sau părţi ale acestuia) A supune masajului pentru a înviora circulaţia sângelui, a activiza metabolismul sau a favoriza eliminarea toxinelor din organism. /<fr. masser

A SE MAS//Á se ~eáză intranz. 1) (despre persoane) A se concentra în număr mare. 2) (despre trupe militare) A se dispune mai aproape unul de altul; a se concentra. /<fr. masser

A MAS//Á¹ ~éz tranz. 1) A strânge într-un tot; a dispune în masă; a reuni; a îngrămădi. 2) A face să se maseze. /<fr. masser

MASÁ¹ vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) strânge, a (se) concentra în mase compacte. [< fr. masser].

MASÁ² vb. I. tr. A face masaj. [< fr. masser, cf. ar. mass – a freca].

MÁSĂ s.f. 1. Mărime caracteristică unui corp, exprimată prin câtul dintre forţa care se exercită asupra lui şi acceleraţia pe care o are acest corp. ♦ (Curent) Corp solid, compact; bloc. 2. Mare mulţime de oameni. ♢ Mase populare = totalitatea claselor şi păturilor sociale dintr-o anumită etapă istorică ale căror interese concordă cu cerinţele dezvoltării societăţii. ♦ Cantitate mare. [Cf. fr. masse, it., lat. massa].

masa