MATEMÁTIC², -Ă, matematici, -ce, adj. Care se referă la matematică, care ţine de matematică, bazat pe principiile matematicii; de matematică, matematicesc. ♦ Fig. (Adverbial) Precis, riguros, exact. – Din fr. mathématique, it. matematico.

MATEMÁTIC¹, matematici, s.m. (Înv.) Matematician. – Din it. matematico, germ. Mathematikus.

MATEMÁTIC s. v. astrolog, matematician.

MATEMÁTIC adj. (înv.) matematicesc. (Operaţie ~.)

MATEMÁTIC adv. v. exact, fix, precis, punct.

matemátic adj. m., pl. matemátici; f. sg. matemátică, pl. matemátice

matemátic (matematician) s. m., pl. matemátici

MATEMÁTIC² adv. Cu mare precizie. /<fr. mathématique, it. matematico

MATEMÁTI//C¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de matematică; bazat pe principiile matematicii. 2) Care vădeşte o exactitate riguroasă. Precizie ~că. /<fr. mathématique, it. matematico

MATEMÁTIC, -Ă adj. Referitor la matematică, bazat pe matematică. ♦ adv. Exact, precis, riguros. [Cf. fr. mathématique, it. matematico, germ. mathematisch < lat. mathematicus].