MATERIÁL, -Ă, (I) materiali, -e, adj., (II) materiale, s.n. I Adj. 1. Care aparţine realităţii obiective, existând independent de conştiinţă şi în afara ei; care este alcătuit din materie. ♢ Cultură materială = totalitate a bunurilor şi a deprinderilor de producţie existente pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii. ♦ Palpabil, concret, real; faptic. ♦ Spec. Fizic, trupesc. 2. Care constă în bunuri economice, care ţine de venit, de avere, de aspectul economic sau pecuniar; care se referă la trai sau la întreţinerea vieţii. ♢ Bază materială = totalitate a mijloacelor (clădiri, instalaţii, forţă de muncă etc.) care permit desfăşurarea unei activităţi economice sau ştiinţifice. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al situaţiei materiale (I 2); materialiceşte. II. S.n. 1. Totalitate a materiilor prime sau semifabricate din care pot fi executate diverse bunuri. ♢ Materiale plastice = nume generic al unui grup de materiale de sinteză care prezintă anumite particularităţi de structură, de compoziţie şi fizico-mecanice, având ca proprietate caracteristică generală calitatea de a putea fi prelucrate cu uşurinţă (sub acţiunea presiunii şi a temperaturii; mase plastice. 2. (Rar) Bun, produs. ♦ Ţesătură. Material de rochie. 3. Totalitate a documentelor, informaţiilor şi datelor necesare pentru elaborarea unei lucrări literare, ştiinţifice etc. ♦ Expunere scrisă care cuprinde date şi informaţii referitoare la o anumită problemă. [Pl. şi: (înv.) (II) materialuri. – [Pr.: -ri-al] – Din fr. matériel, lat. materialis.

Material ≠ ideal, imaterial, nematerial, spiritual

MATERIÁL s. v. ban, franc, gologan, para.

MATERIÁL adj. v. faptic.

MATERIÁL adj., s. 1. adj. (FILOZ.) obiectiv, obiectual. (Realitatea ~.) 2. adj. v. concret. 3. adj. (înv.) substanţial. (Aspectul ~ al lucrurilor.) 4. adj. (înv.) materialnic. (Obiect ~.) 5. s. (înv.) materie. (~ pentru o casă.) 6. s. v. ţesătură. 7. s. (BOT.) material săditor v. puieţi (pl.). 8. s. material electroizolant v. izolant electric. 9. s. material plastic v. masă plastică.

materiál adj. m. (sil. -ri-al), pl. materiáli; f. sg. materiálă, pl. materiále

materiál s. n. (sil. -ri-al), pl. materiále

MATERIÁL² ~e n. 1) Totalitate de materii prime sau de semifabricate din care se produc diverse obiecte. 2) Produs textil; ţesătură; materie. 3) Ansamblu de date (informaţii, documente etc.) necesare pentru realizarea unei lucrări literare sau ştiinţifice. 4) Totalitate de fapte, date sau informaţii (referitoare la o anumită problemă sau domeniu de activitate). [Sil. -ri-al] /<fr. matériel, lat. materialis

MATERIÁL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de materie; format din materie. Corp ~. 2) Care există independent de conştiinţa omului; cu existenţă independentă; real. 3) Care există în realitate; cu proprietatea de a fi perceput cu ajutorul simţurilor; concret; real; perceptibil; sesizabil. 4) Care ţine de corpul omenesc; propriu trupului; trupesc; corporal. Plăcere ~ă. 5) Care ţine de cerinţele cotidiene ale aspectului economic, de trai sau de întreţinerea vieţii. Nivel ~. Interes ~. Avantaj ~. Dificultate ~ă. [Sil. -ri-al] /<fr. matériel, lat. materialis

MATERIÁL s.n. 1. Materie primă sau semifabricată din care se fac diverse bunuri. 2. Totalitatea lucrărilor, a informaţiilor şi a datelor folositoare pentru întocmirea unei lucrări ştiinţifice, literare etc. [Pron. -ri-al, pl. -le, -luri. / cf. fr. matériel].

MATERIÁL, -Ă adj. 1. Care aparţine realităţii obiective, existând independent de conştiinţă şi în afara ei. ♦ Palpabil, concret, real. 2. Care constă în bunuri economice. ♦ Privitor la întreţinerea vieţii, la trai. [Pron. -ri-al. / cf. lat. materialis, germ. materiell, fr. matériel].

material poros sau spongios,format din celule umplute cu aer sau alt gaz

material sintetic de proasta calitate

material folosit pentru izolare pereti, acoperisuri