MATÍŢĂ, matiţe, s.f. (Reg.) Sac de plasă care formează partea din fund a năvodului şi în care se strâng peştii prinşi; matcă. – Din bg. matica. Cf. scr. m a t i c a.

MÁTIŢĂ s. (PESCUIT) matcă, (reg.) coadă, moţ, sac, sân. (~ este o parte a năvodului.)

mátiţă s. f., g.-d. art. mátiţei; pl. mátiţe

mátiţă, mátiţe, s.f. (reg.) 1. matcă, fundul adânc al năvodului. 2. locul unde se strânge peştele. 3. cadru metalic al pietrei de inel.