MATÚR, -Ă, maturi, -e, adj. Ajuns la o deplină dezvoltare (fizică şi intelectuală); cu judecată, cu experienţă. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care dovedeşte o judecată adâncă, serios, chibzuit; p.ext. profund. [Acc. şi: mátur] – Din lat. maturus, it. maturo.

Matur ≠ nematur

MATÚR adj. 1. adult, mare. (E de-acum om ~.) 2. (fig.) copt. (O minte ~.) 3. v. chibzuit.

matúr adj. m., pl. matúri; f. sg. matúră, pl. matúre

MATÚR ~ă (~i, ~e) 1) (despre organisme, fiinţe) Care se află în stare de dezvoltare deplină; ajuns în faza de maturitate; adult. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care denotă profunzime şi maturitate; cu înţelepciune profundă şi serioasă. Om ~. Judecată ~ă. /<lat. maturus, it. maturo

MATÚR, -Ă adj. Ajuns la maturitate. ♦ Copt la minte; cu experienţă. ♦ Serios, adânc, profund, chibzuit. [Acc. şi mátur. / < lat. maturus, it. maturo].