MEDICÍNĂ, (2) medicini, s.f. 1. Ştiinţă care are ca obiect păstrarea şi restabilirea sănătăţii şi care studiază în acest scop procesele fizice, chimice şi biologice ale vieţii, structurile şi funcţiile organismului, cauzele şi mecanismele de producere a bolilor, precum şi mijloacele de diagnosticare, tratare şi prevenire a lor. ♦ Facultate în care se studiază medicina (1). 2. (Înv. şi reg.) Medicament. – Din lat. medicina, (2) germ. Medizin, rus. mediţina.

MEDICÍNĂ s. 1. medicină infantilă v. pediatre. 2. medicină veterinară = (rar) veterinărie.

MEDICÍNĂ s. v. doctorie, leac, medicament, medicaţie, remediu, tratament.

medicínă s. f., g.-d. art. medicínei; (medicamente) pl. medicíne/medicíni

MEDICÍNĂ f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul profilaxiei şi tratării bolilor, ocrotirii şi restabilirii sănătăţii omului. ♢ ~ internă ramură a medicinei care se ocupă cu studierea şi tratarea bolilor organelor interne. ~ judiciară (legală) ramură a medicinei care se ocupă cu efectuarea expertizelor şi examenelor medicale pentru elucidarea faptelor într-un proces. ~ preventivă ramură a medicinei care studiază şi aplică diferite metode de prevenire a bolilor. ~ veterinară medicină care studiază şi tratează bolile animalelor. [G.-D. medicinei] /<lat. medicina

MEDICÍNĂ s.f. Ştiinţă care studiază prevenirea şi vindecarea bolilor. ♦ Instituţie de învăţământ superior în care se studiază această ştiinţă. ♢ Medicină veterinară = ştiinţă având drept obiect apărarea sănătăţii animalelor. [Gen. -nii. / < lat., it. medicina, cf. fr. médecine].