MEDIOCRITÁTE, (2) mediocrităţi, s.f. 1. Faptul de a fi mediocru; situaţie, starea a celui mediocru. 2. Persoană lipsită de calităţi (intelectuale) deosebite, om mediocru (2). [Pr.: -di-o-] – Din fr. médiocrité, lat. mediocritas, -atis.

Mediocritate ≠ geniu

MEDIOCRITÁTE s. (fig.) obscuritate. (Se complace în ~.)

mediocritáte s. f. (sil. -di-o-cri-), g.-d. art. mediocrităţii; (persoane mediocre) pl. mediocrităţi

MEDIOCRIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter mediocru. 2) Insuficienţă de calitate, de valoare sau de merite. ~atea unei opere. 3) Persoană mediocră. [Sil. -di-o-] /<fr. médiocrité, lat. mediocritas, ~atis

MEDIOCRITÁTE s.f. 1. Caracterul şi situaţia a ceea ce este mediocru. 2. Om fără talent, lipsit de merite. [Pron. -di-o-. / cf. fr. médiocrité, lat. mediocritas].