MEMBRÁNĂ, membrane, s.f. 1. Nume dat ţesuturilor animale sau vegetale, subţiri şi suple, foarte diferite ca structură, care căptuşesc, îmbracă, leagă, susţin sau delimitează anumite organe sau părţi de organe; piele subţire; pieliţă. ♦ Diferenţiere protoplasmatică sau celulozică, care înveleşte şi limitează celula animală şi cea vegetală. 2. (Fiz.) Corp subţire flexibil, care prin vibraţie, poate produce sau transmite sunete, fiind întrebuinţat la telefon, la microfon şi la alte aparate acustice sau de percuţie. 3. Corp subţire folosit pentru a separa două medii; diafragmă. 4. (Înv.) Pergament (pentru scris). – Din lat., it. membrana, fr. membrane.

MEMBRÁNĂ s. v. pergament.

MEMBRÁNĂ s. 1. (ANAT.) pieliţă, (înv. şi reg.) pielcuţă, pojghiţă, (reg.) piele, pieloteie, pieluşină. (~ seroasă.) 2. (BOT.) pieliţă, (reg.) piele, pieloteie, pieluşică. 3. (BOT.) membrană plasmatică = plasmalemă. 4. cămaşă. (~ care acoperă unele corpuri.)

membránă s. f., g.-d. art. membránei; pl. membráne

MEMBRÁN//Ă ~e f. 1) Ţesut subţire şi suplu, animal sau vegetal, cu structură variată, care acoperă, uneşte, susţine sau delimitează anumite celule, organe sau părţi de organe; piele subţire. ~ fibroasă. ~ celulară. 2) Corp subţire, în formă de foaie, care separă două medii. 3) Corp subţire şi foarte flexibil, care, vibrând, produce sau transmite sunete. ~a telefonului. /<lat., it. membrana, fr. membrane

MEMBRÁNĂ s.f. 1. Ţesut animal sau vegetal, subţire sau flexibil, care delimitează, acoperă şi susţine anumite organe sau părţi de organe. 2. Placă subţire şi flexibilă care produce sau transmite sunetele prin vibraţii. ♦ Diafragmă. [< lat. membrana, cf. fr. membrane].