MENÁJ, menajuri, s.n. 1. Conducere a treburilor casnice; activitatea gospodinei; gospodărie. ♢ Şcoală de menaj = şcoală specială pentru fete, în care se predau noţiuni de gospodărie. Obiect de menaj = obiect de uz casnic. 2. Căsnicie. ♢ Familie. [Pl. şi: menaje] – Din fr. menage.

MENÁJ s. 1. gospodărie. (Îşi face singură ~ul.) 2. v. căsnicie.

MENÁJ s. v. casă, cămin, familie.

menáj s. n., pl. menájuri

MENÁJ ~uri n. 1) Administrare a treburilor casnice; gospodărie. 2) Trai în comun al unei perechi; căsătorie; căsnicie. /<fr. ménage

MENÁJ s.n. 1. Gospodărie. 2. Familie, căsnicie, viaţă familială. [< fr. ménage].