MENAJAMÉNT, menajamente, s.n. (Adesea la pl.) Tact, grijă faţă de sensibilitatea şi susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruţa de neplăceri, de suferinţă etc.); menajare. – Din fr. ménagement.

Menajament ≠ bruscheţe, brutalitate

MENAJAMÉNT s. v. menajare.

menajamént s. n., pl. menajaménte

MENAJAMÉNT ~e n. Procedeu de comportare folosit pentru a cruţa de neplăceri o persoană sensibilă. /<fr. ménagement

MENAJAMÉNT s.n. Menajare. ♦ (Adesea la pl.) Tact, grijă faţă de sensibilitatea şi susceptibilitatea cuiva. [Cf. fr. ménagement].