MÉNGHINĂ, menghine, s.f. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate, alcătuit din două fălci şi dintr-un şurub cu manivelă, cu ajutorul căruia se efectuează apropierea şi depărtarea fălcilor. [Var.: minghineá, menghineá s.f.] – Din tc. mengene.

MÉNGHINĂ s. v. piuă.

MÉNGHINĂ s. (TEHN.) (reg.) urs, (Ban. şi Transilv.) şaitău, (Transilv., Maram. şi Mold.) şurub, (Transilv.) şut. (Strânge o piesă la ~.)

ménghină s. f., g.-d. art. ménghinei; pl. ménghine

MENGHÍN//Ă ~e f. Dispozitiv constând din două plăci metalice şi un şurub, folosit pentru a fixa piesele care urmează să fie prelucrate (la strung, la masa de lucru). [G.-D. menghinei] /<turc. mengene