MERIDIÁN, meridiane, s.n., adj. 1. S.n. Fiecare dintre liniile imaginare care rezultă din intersecţia suprafeţei Pământului cu serniplanul sprijinit pe axa geografică, constituind liniile de reper pentru măsurarea longitudinii geografice. ♢ Meridian de origine sau primul meridian, meridianul zero = meridianul care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie) şi în raport cu care se calculează, în baza unei convenţii internaţionale, longitudinea punctelor de pe glob. Meridian magnetic = linie obţinută prin intersecţia suprafeţei Pământului cu planul vertical indicat de direcţia acului magnetic. (Astron.) Meridian ceresc = mare cerc imaginar al sferei cereşti, care trece prin zenitul locului şi prin polii cereşti. Meridianul locului = linia de intersecţie a planului meridianului ceresc al locului respectiv cu planul orizontului. 2. S.n. (Mat.) Curbă a unei suprafeţe de rotaţie cu un plan care trece prin axa ei de rotaţie. 3. Adj. Referitor la un meridian (1), care trece printr-un meridian. [Pr.: -di-an] – Din lat. meridianus, it. meridiano, fr. méridien.

MERIDIÁN s. (GEOGR.) 1. (înv.) miazăzian. 2. me-ridian de origine = meridianul zero, primul meridian; meridian geografic = meridian terestru; meridian terestru v. meridian geografic; meridi-anul zero v. meridian de origine.

meridián adj. n. (sil. -di-an), f. meridiánă; pl. n. şi f. meridiáne

meridián s. n. (sil. -di-an), pl. meridiáne

MERIDIÁN ~e n. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin cei doi poli geografici ai Pământului şi care servesc drept punct de reper pentru determinarea longitudinii geografice. [Sil. -di-an] /<lat. meridianus, it. meridiano, fr. méridien

MERIDIÁN s.n. 1. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului pământesc şi determină gradele de longitudine. ♢ Plan meridian = plan determinat de verticala locului şi paralela axei de rotaţie a Pământului. 2. Intersecţia unei suprafeţe de revoluţie cu un plan care trece prin axa suprafeţei. ♢ Meridian ceresc = cercul mare rezultat din intersecţia sferei cereşti cu planul care trece prin axa universului. // adj. Cerc meridian = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian (1) şi care serveşte la măsurarea înălţimii astrului; distanţă meridiană = diferenţa de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiană = meridiana locului. [Pron. -di-an. / < fr. méridien, cf. it. meridiana, lat. meridies – amiază].