MÉRIT, merite, s.n. Calitate, însuşire remarcabilă care face pe cineva sau ceva să fie vrednic de stimă, de laudă, de răsplată; valoare, virtute. ♢ Loc. adv. Pe merit = pe bună dreptate, justificat. – Din fr. mérite.

Merit ≠ meteahnă, neajuns, viciu

MÉRIT s. v. valoare.

mérit s. n., pl. mérite

MÉRIT ~e n. 1) Calitate deosebită care impune respect, laudă sau recompensă. 2) Ansamblu de calităţi intelectuale sau morale. /<fr. mérite

MÉRIT s.n. Ceea ce face pe cineva demn de stimă, de preţuire, de consideraţie; ceea ce face ca un lucru să fie folositor şi valoros. [Pl. -te, -turi. / < fr. mérite, it. merito, lat. meritum].