MESCHINĂRÍE, meschinării, s.f. 1. Lipsă de generozitate, de nobleţe sufletească, micime (sufletească, de caracter); (mai ales la pl.) atitudine, gest, faptă de om meschin. ♦ Zgârcenie, avariţie. 2. Lipsă de importanţă, de semnificaţie; întâmplare, fapt banal. – Din fr. mesquinerie.

MESCHINĂRÍE s. v. avariţie, calicenie, calicie, zgârcenie.

MESCHINĂRÍE s. (fig.) îngustime, micime. (~ spiritului cuiva.)

meschinăríe s. f., art. meschinăría, g.-d. art. meschinăríei; pl. meschinăríi, art. meschinăríile

MESCHINĂRÍ//E ~i f. 1) Lipsă de generozitate, de nobleţe sufletească; micime. 2) Lipsă de importanţă. 3) Faptă meschină. /<fr. mesquinerie

MESCHINĂRÍE s.f. 1. Zgârcenie, micime de suflet; lipsă de generozitate. 2. Faptă de om meschin; lucru mărunt. [Gen. -iei. / < fr. mesquinerie].