METAFÍZIC, -Ă, metafizici, -ce, s.f., s.m., adj. 1. S.f. Parte a filozofiei având drept obiect cunoaşterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simţurile noastre, care depăşesc cadrul experienţei. 2. S.m. (Înv.) Metafizician. 3. Adj. Care aparţine metafizicii (1), privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simţurile noastre, depăşind cadrul realităţii; conform cu principiile metafizicii (1) – Din gr. metafisikí, metafisikós, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. métaphysique.

Metafizic ≠ dialectic

METAFÍZIC adj. (FILOZ.) transcendent, (înv.) metafizicesc.

METAFÍZIC s. v. metafizician.

metafízic adj. m., s. m., pl. metafízici; f. sg. metafízică, pl. metafízice

METAFÍZI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de metafizică; propriu metafizicii. Concepţie ~că. /<fr. métaphysique, germ. metaphysich

METAFÍZIC, -Ă adj. Referitor la metafizică. [Cf. fr. métaphysique].