METAMORFÓZĂ, metamorfoze, s.f. 1. Totalitatea transformărilor biologice pe care le suferă unele animale inferioare în cursul dezvoltării lor de la ieşirea din ou până la faza de adult. 2. Transformare morfologică şi funcţională a unor organe ale plantelor. 3. Transformare, schimbare a înfăţişării sau, fig. a caracterului, a felului de a fi al unei persoane; p. gener. transformare a unei fiinţe, a unui obiect etc. 4. (Mitol.) Transformare a unei fiinţe umane în animal, în plantă sau într-un lucru neînsufleţit. – Din fr. métamorphose.

METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. 1. Refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. 2. Refl. şi tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfăţişare; fig. a(-şi) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦ (Mitol.) A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsufleţit. – Din fr. métamorphoser.

METAMORFÓZĂ s. metamorfozare, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. şi pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificaţie, preobrajenie, strămutătură, transformaţie, (fig) răsturnare. (A suferit o ~ profundă.)

METAMORFOZÁ vb. a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. şi pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. şi reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) şanja. (Oraşul nostru s-a ~ radical.)

metamorfozá vb., ind. prez. 1 sg. metamorfozéz, 3 sg. şi pl. metamorfozeáză

metamorfóză s. f., g.-d. art. metamorfózei; pl. metamorfóze

A SE METAMORFOZ//Á mă ~éz intranz. 1) (despre unele animale inferioare) A suferi o metamorfoză. 2) (în basme şi în superstiţii) A se preface prin farmece. 3) fig. (despre persoane) A căpăta un caracter, un exterior sau o comportare nouă. /<fr. métamorphoser

METAMORFÓZ//Ă ~e f. 1) Transformare a formei unor animale inferioare în cursul dezvoltării. 2) fig. Modificare completă a stării sau a caracterului unei persoane sau a unui lucru. 3) (în basme, în mitologie) Schimbare miraculoasă a naturii sau a unei persoane. /<fr. métamorphose

A METAMORFOZ//Á ~éz tranz. A face să se metamorfozeze. /<fr. métamorphoser

METAMORFÓZĂ s.f. Transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor de la ou la faza de maturitate. ♦ Transformare, schimbare a unei fiinţe într-un lucru, într-o plantă etc.). [< fr. métamorphose, cf. lat., gr. metamorphosis < gr. meta – schimbare, morphe – formă].

METAMORFOZÁ vb. I. refl. A suferi o metamorfoză. ♦ (Fig.; despre oameni) A-şi schimba înfăţişarea, caracterul; a se transforma (treptat). [< fr. métamorphoser].