METÓDICĂ, metodici, s.f. Parte a didacticii generale care studiază principiile, metodele şi formele de predare adaptate specificului fiecărui obiect de învăţământ. ♦ Care normează aceste metode şi forme. – Din germ. Methodik, rus. metodika.

METÓDICĂ s. (PED.) metodă. (~ pentru predarea unei limbi.)

metódică s. f., g.-d. art. metódicii; (cărţi) pl. metódici

METÓDI//CĂ ~ci f. 1) Compartiment al didacticii generale care se ocupă cu studiul principiilor, metodelor şi formelor de predare proprii unei discipline. 2) Manual în care se tratează elementele de bază ale acestui compartiment. /<germ. Metodik, rus. metodika

METÓDICĂ s.f. Ramură a pedagogiei care studiază principiile şi metoda de predare proprie fiecărui obiect de studiu. ♦ Lucrare pedagogică în care sunt expuse metodele folosite la un anumit obiect de studiu. [Gen. -cii. / cf. germ. Methodik, rus. metodika, fr. méthodique].