MEZÍN, -Ă, mezini, -e, adj., s.m. şi f. 1. (Fratele) cel mai tânăr dintre mai mulţi fraţi, considerat în raport cu aceştia. 2. (Pop.) (Fratele) al doilea dintre mai mulţi fraţi, considerat în raport cu aceştia; (frate) mijlociu. – Din sl. mĕzinŭ.

MEZÍN adj., s. v. mijlociu.

MEZÍN s., adj. 1. s. (mai ales art.) prâslea (art.), (Olt.) urmatic, (Olt. şi Transilv.) zăpârstea (art.). (~ul familiei.) 2. adj. mic. (Fratele ~.)

mezín adj. m., s. m., pl. mezíni; f. sg. mezínă, pl. mezíne

MEZÍN ~ă (~i, ~e) şi substantival 1) (despre copii) Care s-a născut ultimul în familie; cel mai tânăr în raport cu ceilalţi copii; mic. 2) pop. (despre fraţi) Care este născut al doilea în raport cu ceilalţi fraţi; de mijloc. /<sl. mĕzinu