MÍCĂ¹, mice, s.f. Familie de minerale cristalizate, cu luciu sticlos, sidefos, care se desfac uşor în foiţe subţiri (elastice şi transparente), întrebuinţate în industria electrotehnică, a unor materiale de construcţie, la fabricarea unor sorturi de hârtie şi vopsele etc. – Din fr. mica.

MÍCĂ² s.f. (Pop.; în loc. adv.) Într-o (sau pe) mică de ceas = a) într-o clipă, foarte repede, imediat; b) foarte des, mereu. – Probabil lat. mica „fărâmă“.

MÍCĂ s. v. măicuţă, mămică.

mícă (clipă) s. f.

mícă (mineral) s. f., g.-d. art. mícii

MÍCĂ² f. pop. : Într-o ~ (sau pe mică de ceas) a) într-o clipă; imediat; b) foarte des. /<lat. mica

MÍCĂ¹ f. Mineral cristalizat, transparent, de diferite culori, cu proprietatea de a se desface uşor în plăci subţiri şi elastice, întrebuinţate, în special, ca izolant electric şi termic. [G.-D. micii] /<fr. mica

mica imagine de intimpinare la intrarea intr-un soft (program)

mica pasare cantatoare, avand ciocul scurt si tare si penele cenusii-albastrii sau brun-roscate

MÍCĂ s.f. Grup de minerale de siliciu şi aluminiu cristalizate, care se desfac în foiţe de obicei elastice. [Pron. -cii. / < fr. mica, cf. lat. mica – bucăţică].