MIELÓM, mieloame, s.n. Boală malignă având originea în măduva osoasă, caracterizată prin apariţia unor tumori pe oasele late. [Pr.: -mi-e-. – Pl. şi: mielomuri] – Din fr. myélome.

MIELÓM s. (MED.) boala Rustiţki-Kahler.

mielóm s. n. (sil. mi-e-), pl. mieloáme/mielómuri

MIELÓM s.n. (Med.)Tumoare a măduvei osoase. [Pl. -oame. / < fr. myélome].