MIGDÁLĂ, migdale, s.f. Fruct al migdalului, de formă alungită, al cărui sâmbure, cu gust dulce sau amar, este comestibil; p. restr. sâmburele acestui fruct. – Migdal + suf. -ă.

MIGDÁLĂ s. (BOT.) 1. (Transilv.) mandulă. 2. migdală amară picromigdală, (înv.) macaron.

migdálă s. f., g.-d. art. migdálei; pl. migdále

MIGDÁL//Ă ~e f. Fructul migdalului. /Din migdal

MIGDALĂ, migdale, s.f. Fructul a două varietăţi de migdal (Prunus amygdalus, var. dulcis şi var. amara), asemănător cu o caisă verde, dar necomestibil; (prin restr., la pl.) sâmburii mari şi lemnoşi ai migdalelor, respectiv miezul acestora, utilizat ca aromatizant; a) migdale dulci = miezul varietăţii dulcis, de culoare alb-gălbuie, comestibil, utilizat pe scară largă în cofetărie, întreg, prăjit, caramelizat sau efilat, iar sub formă de pudră pentru realizarea de diverse paste (marţipan) şi creme; b) migdale amare = miezul varietăţii amara, acoperit cu o pieliţă groasă, maronie, foarte amară, cu bogat conţinut de amigdalină, toxică în cantitate mare – fiind de aceea interzis în consum, dar utilizat pentru fabricarea de esenţă, extract, ulei şi lichior de migdale.