MILOGÍ, milogesc, vb. IV. Refl. A cere de pomană; a cerşi. ♦ A se ruga de cineva cu stăruinţă, înjositor, pentru a obţine ceva. – Din milog.

MILOGÍ vb. a cerşi, (pop.) a prosti, (Transilv. şi Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerşetori, (arg.) a mangli. (A ~ pe la colţuri de stradă.)

milogí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. milogésc, imperf. 3 ag. milogeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. milogeáscă

A SE MILOG//Í mă ~ésc intranz. 1) A adopta o atitudine de inferioritate (faţă de cineva) implorând (pentru a obţine ceva). 2) A umbla cu cerutul; a cerşi. /Din milog