MILOSTÍV, -Ă, milostivi, -e, adj., s.f. 1. Adj. Milos, îndurător; binevoitor, îngăduitor, iertător; p. ext. bun, blând. ♦ (Substantivat, m.) Epitet dat lui Dumnezeu. 2. Adj. Darnic, generos. 3. S.f. (Bot.) Veninariţă. – Din sl. milostivŭ.

Milostiv ≠ nemilostiv

MILOSTÍV adj. 1. v. bun. 2. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, înţelegător, mărinimos, milos, (înv.) milosârd, priincios, priitor. (S-a arătat ~ faţă de nevoile lor.) 3. v. caritabil. 4. v. iertător.

milostív adj. m., pl. milostívi; f. sg. milostívă, pl. milostíve

MILOSTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă milă; sensibil la suferinţele şi nenorocirile altora; milos; îndurător; cruţător. 2) Care vădeşte bunătate şi căldură sufletească; blajin. /<sl. milostivu