MINERÁL, -Ă, minerali, -e, s.n., adj. 1. S.n. Corp solid, cu o anumită compoziţie chimică, care se găseşte în natură în stare cristalină sau amorfă, în componenţa rocilor şi a minereurilor. 2. Adj. Care conţine minerale (1), care ţine de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ♢ Apă minerală sau ape (ori izvoare) minerale = apă care conţine în soluţie săruri, gaze sau substanţe radioactive şi care îi conferă proprietăţi terapeutice; p. ext. loc, staţiune etc. unde se găsesc asemenea ape; tratament făcut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obţinut prin distilarea ţiţeiului. – Din fr. minéral, lat. mineralis.

MINERÁL adj. v. anorganic.

minerál adj. m., pl. mineráli; f. sg. minerálă, pl. minerále

minerál s. n., pl. minerále

MINERÁL² ~e n. Corp solid natural, anorganic, din componenţa rocilor şi a minereurilor. ~e cristalizate. ~e amorfe. /<fr. minéral, lat. mineralis

MINERÁL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de corpurile anorganice; propriu corpurilor anorganice. Chimie ~ă. 2) Care conţine corpuri anorganice; constituit din materie anorganică. Combustibil ~. /<fr. minéral, lat. mineralis

MINERÁL, -Ă adj. Care conţine minerale, referitor la minerale. ♢ Apă minerală = apă în a cărei soluţie se află săruri, substanţe radioactive, gaze. [Cf. fr. minéral, lat. mineralis].

MINERÁL s.n. Corp solid, care se află în natură cristalizat sau amorf (în interiorul sau la suprafaţa Pământului). [< fr. minéral, cf. lat.t. minerale].