MINÍSTRU, miniştri, s.m. Înalt funcţionar de stat, membru al guvernului, care conduce un minister. – Din lat. minister, -tri, fr. ministre.

MINÍSTRU s. (POL.) 1. (înv.) minister. (~ al justiţiei.) 2. ministru de externe = (în unele state) secretar de stat.

minístru s. m., art. minístrul; pl. miníştri, art. miníştrii

MINÍ//STRU ~ştri m. Conducător al unui minister. ♢ Consiliu de ~ştri guvern. Prim-~ conducător al unui guvern. ~ plenipotenţiar agent diplomatic de rang inferior celui de ambasador. /<lat. minister, ~tri, fr. ministre

MINÍSTRU s.m. Membru al unui guvern care este însărcinat cu conducerea unui minister. [< fr. ministre, cf. lat. minister].