MÍNUS, (l, 2) minusuri, s.n., (3) adv. 1. S.n. Semn de forma unei liniuţe orizontale, folosit pentru indicarea operaţiei de scădere sau pentru caracterizarea numerelor sau mărimilor negative. 2. S.n. Deficit, lipsă. 3. Adv. Mai puţin, fără. – Din lat. minus.

Minus ≠ plus

MÍNUS s., adj., adv. 1. s. v. lipsă. 2. adj. negativ. (Semnul ~.) 3. adv. (MAT.) fără. (5 ~ 3; îţi dau totul, ~ scrisorile.)

mínus adv.

mínus s. n., pl. mínusuri

MÍNUS² ~uri n. 1) (în matematică şi fizică) Semn în formă de liniuţă orizontală care indică operaţia de scădere sau mărimi şi sarcini negative. 2) (pe lângă un număr de grade) Temperatură mai jos de zero grade. ~ două grade. 3) Lipsă a unei însuşiri necesare; deficienţă; neajuns; deficit; meteahnă. /<lat. minus

MÍNUS¹ adv. Mai puţin; fără. /<lat. minus

MÍNUS s.n. 1. Semn grafic de forma unei liniuţe orizontale, folosit pentru indicarea operaţiei de scădere sau care indică un număr negativ. 2. Semn grafic asemănător cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice negative. 3. Deficit, lipsă. // adv. Fără, mai puţin, scăzând. [< lat. minus].