MIRÁRE, mirări, s.f. Faptul de a (se) mira. 1. Nedumerire; surprindere. ♢ Loc. adj. şi adv. De mirare = surprinzător, uimitor. ♢ Expr. N-ar fi de mirare să... = e posibil să..., ne putem aştepta să... (Pop.) A-i fi cuiva de(-a) mirare(a) = a fi nedumerit, surprins, a se mira. 2. (Înv.) Admiraţie. ♢ Loc. adj. (Vrednic) de mirare = care merită admiraţie; minunat, admirabil. – V. mira¹.

MIRÁRE s. nedumerire. (L-a cuprins ~.)

MIRÁRE s. v. admiraţie, preţuire, stimă.

miráre s. f., g.-d. art. mirării; pl. mirări