MÍRE, miri, s.m. Nume purtat de bărbat în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ♦ (La pl.) Nume dat, în ziua sau în preajma căsătoriei, celor două persoane care se căsătoresc. – Cf. alb. m i r ë „bun“.

MÍRE s. v. ginere.

míre s. m., art. mírele; pl. miri

MÍR//E ~i m. 1) Tânăr în ziua nunţii sale. 2) Tânăr care s-a logodit; logodnic. 3) la pl. Tineri uniţi prin căsătorie în ziua nunţii lor. /cf. alb. mirë