MÍSTIC, -Ă, mistici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparţine misticismului, care se referă la misticism; care vădeşte misticism. 2. S.m. şi f. Adept al misticismului. 3. Adj. Care are un înţeles ascuns; care rămâne neînţeles; inexplicabil pe cale raţională; secret, tainic. ♢ Testament mistic = testament secret. 4. S.f. Totalitatea orientărilor şi practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică (1); p. ext. misticism. – Din fr. mystique.

místic adj. m., s. m., pl. místici; (persoană) f. sg. místică, pl. místice

MÍSTI//C² ~că (~ci, ~ce) m. şi f. Adept al misticismului. /<fr. mystique

MÍSTI//C¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de misticism; propriu misticismului. Idei ~ce. 2) (despre persoane) Care vădeşte misticism; cu manifestări de misticism. 3) Care conţine o taină; plin de mister; tainic; misterios; enigmatic. /<fr. mystique

MÍSTIC, -Ă adj. 1. Stăpânit de misticism. 2. Ascuns, neştiut, tainic. // s.m. şi f. Adept al misticismului. [Cf. fr. mystique, lat. mysticus – ascuns].