MISTRÍE, mistrii, s.f. Unealtă de zidărie formată dintr-o lamă triunghiulară de oţel şi un mâner, cu care se întinde mortarul pe zid. – Din ngr. mistri.

MISTRÍE s. (TEHN.) (reg.) maia, mala, mălaucă, palmă, teslă, (înv.) maian. (~ zidarului.)

mistríe s. f., art. mistría, g.-d. art. mistríei; pl. mistríi, art. mistríile

MISTRÍ//E ~i f. Unealtă de zidărie constând dintr-o placă de oţel de diferite forme, prevăzută cu un mâner. /<ngr. mistri