|
|
mitui. 7 rezultate gasite
MITUÍ, mituiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva mită. – Mită + suf. -ui.
MIŢUÍ, miţuiesc, vb. IV. Tranz. A tunde un miel, o oaie etc. de miţe. [Prez. ind. şi: míţui] – Miţă + suf. -ui.
MITUÍ vb. a şperţui, (astăzi rar) a sfănţui, (înv.) a mâzdi, (fig.) a unge. (L-a ~ pentru a-i face o favoare.)
mituí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mituiésc, imperf. 3 sg. mituiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mituiáscă
miţuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. miţuiésc, imperf. 3 sg. miţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. miţuiáscă
A MIŢU//Í ~iésc tranz. 1) (oi, miei) A tunde de miţe. 2) pop. A bate, trăgând de păr; a părui; a flocăi; a târnui. /miţă + suf. ~ui
A MITU//Í ~iésc tranz. (persoane) A câştiga de partea sa prin mită; a cumpăra. /mită + suf. ~ui
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
