MOŞMOÁNĂ¹, moşmoane, s.f. Fructul comestibil al moşmonului, aproape sferic, moale, suculent şi cu gust dulce-acrişor. – Din tc. muşmula.

MOŞMOÁNĂ², moşmoane, s.f. 1. (La pl.; în superstiţii) Vrăji, descântece, farmece; p. ext. obiecte folosite în astfel de practici. 2. Epitet pentru un om moale, nehotărât, molâu. – Din moşmoni (derivat regresiv).

MOŞMOÁNĂ s. (BOT.) (reg.) mişculă, mostochină.

moşmoánă (fructul moşmonului, om molâu) s. f., g.-d. art. moşmoánei; pl. moşmoáne

MOŞMOÁN//Ă² ~e f. 1) la pl. Procedeu magic căruia i se atribuie însuşiri supranaturale; vrajă; farmec. 2) Persoană nehotărâtă, lipsită de voinţă. /v. a se moşmoni

MOŞMOÁN//Ă¹ ~e f. Fructul moşmonului. /<turc. muşmula

moşmoánă¹, moşmoáne, s.f. (pop.) 1. fruct comestibil al moşmonului. 2. varietate de prune.