MOŞTENITÓR, -OÁRE, moştenitori, -oare s.m. şi f. 1. Persoană care moşteneşte bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept; persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesor, urmaş. ♢ (Şi adjectival) Prinţ moştenitor sau moştenitorul tronului = prinţ care urmează să se urce pe tron după moartea suveranului. 2. Fiu, copil (în raport cu părinţii săi). – Moşteni + suf. -tor.

MOŞTENITÓR s. (JUR.) succesor, urmaş, (livr.) erede, (înv. şi reg.) moşnean, moştean, (înv.) clironom, moşan, ocinaş, ocinătoriu, următor. (Averea a revenit unicului ~.)

moştenitór s. m., pl. moştenitóri

MOŞTENIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care devine posesor al unui bun material prin drept de moştenire; succesor. /a moşteni + suf. ~tor