MODESTÍE s.f. Însuşirea de a fi modest (1); lipsă de îngâmfare. – Din lat. modestia, fr. modestie, it. modestia.

Modestie ≠ aroganţă, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, lăudăroşenie, trufie, vanitate

MODESTÍE s. 1. (înv.) smerenie. (Un om plin de ~.) 2. simplicitate, simplitate, (înv.) prostie, prostime. (~ condiţiei cuiva.) 3. simplicitate, simplitate, sobrietate. (~ în îmbrăcăminte.)

modestíe s. f., art. modestía, g.-d. art. modestíei; pl. modestíi

MODESTÍE f. Caracter modest; lipsă de îngâmfare. [G.-D. modestiei] /<lat., it. modestia, fr. modestie

modestie

MODESTÍE s.f. Însuşirea de a fi modest; simţ, sentiment care ne face să nu exagerăm valoarea ideilor şi a acţiunilor noastre. [Gen. -iei. / < fr. modestie, it., lat. modestia].

modestie