MODÚL, module, s.n. 1. Unitate de lungime convenţională, folosită în arhitectura clasică pentru determinarea proporţiilor elementelor componente ale unei construcţii, ale unui ordin arhitectonic. 2. (Mat.) Valoare absolută a unui număr real (fără a se ţine seamă de semnul algebric). ♦ Număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor elementelor unui număr complex. 3. Fiecare dintre părţile principale (şi detaşabile) ale unei nave cosmice. ♢ Modul lunar = parte a vehiculului de explorare lunară. 4. Parte componentă a unui ansamblu (cu funcţionalitate proprie). – Din fr. module.

MODÚL s. (MAT.) valoare absolută.

modúl s. n., art. modúlul, pl. modúle

MODÚL² ~e n. 1) (în arhitectura clasică) Unitate de măsură pentru determinarea proporţiilor elementelor componente ale unei construcţii. 2) Coeficient care caracterizează proprietatea de rezistenţă mecanică a materialelor. ~ de torsiune. 3) Parte componentă (şi detaşabilă) a unui ansamblu. ~ de bibliotecă. 4) Parte principală a unui vehicul spaţial. /<fr. module

MODÚL¹ ~i m. 1) Valoare absolută a unui număr real. 2) Rădăcină pătrată, rezultată din suma pătratelor componentelor unui număr complex. /<fr. module

MODÚL¹ s.m. 1. (Mat.) Valoare absolută a unei mărimi reale (fără să se ia în considerare semnul algebric). ♦ (Statist.) Variantă a caracteristicii (4) [în DN], înregistrată la cele mai multe unităţi ale unei colectivităţi statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecvenţă. ♢ Modul al unui număr complex = rădăcina pătrată a sumei pătratelor părţii reale şi a coeficientului părţii imaginare; modul al unui număr real = valoare absolută a numărului. 2. Coeficient care caracterizeează o proprietate mecanică oarecare. ♦ Raportul dintre diametrul primitiv al unei roţi dinţate şi numărul dinţilor acesteia. ♢ Modul de elasticitate = mărime reprezentând raportul dintre efortul unitar normal şi lungirea specifică corespunzătoare a unei piese solicitate la întindere sau încovoiere. 3. Unitate de măsură, în special pentru apele curgătoare. ♢ Modul de irigaţie = cantitatea de apă necesară în unitatea de timp pentru irigarea unui hectar. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. module, cf. lat. modulus].

MODÚL² s.m. Parte, porţiune dintr-un ansamblu, conceput separat sau separabil. ♢ Modul lunar = dispozitiv autonom al unui vehicul de lansare sau al unei nave spaţiale, care poate funcţiona independent, servind pentru aselenizare. ♦ (Telec.) Bloc alcătuit din microelemente (tranzistoare, diode, bobine etc.) care îndeplineşte funcţia de etaj sau de celulă într-un aparat sau într-o instalaţie electronică. ♦ (Arhit.) Unitate de măsură aleasă arbitrar pentru a determina proporţiile elementelor de arhitectură ale unui edificiu. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < fr., engl. module].

modul conjunctiv in gramatica Conjunctivul prezent > sa vorbesc ,... Conjunctivul perfect > sa fi vorbit, ...

Modul în care mediul înconjurător se opune destinderii produşilor unei reacţii explozive. Astfel un exploziv brizant detonează la aprinderea sa într-un înveliş rezistent de oţel şi arde liniştit în aer liber, dacă nu este o masă prea importantă de substanţă, care să producă autoconfinarea.

Modul în care mediul înconjurător se opune destinderii produşilor unei reacţii explozive. Astfel un exploziv brizant detonează la aprinderea sa într-un înveliş rezistent de oţel şi arde liniştit în aer liber, dacă nu este o masă prea importantă de substanţă, care să producă autoconfinarea. (Pirotehnie)