MODULÁŢIE, modulaţii, s.f. 1. (Muz.) Trecere de la o tonalitate la alta după regulile armoniei; variaţie a înălţimii şi intensităţii în emiterea unui sunet sau a unui complex de sunete; serie de sunete care îşi schimbă tonalitatea. 2. (Fiz.) Variaţie a unui parametru al semnalului purtător de informaţii. – Din fr. modulation, it. modulazione.

MODULÁŢIE s. v. inflexiune.

moduláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. moduláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. moduláţiei; pl. moduláţii, art. moduláţiile (sil. -ţi-i-)

MODULÁŢI//E ~i f. 1) muz. Trecere de la o tonalitate la alta în conformitate cu regulile armoniei; mlădiere. 2) fiz. Variaţie a amplitudinii, a intensităţii sau a frecvenţei unui curent sau a unei oscilaţii în vederea transmiterii unui semnal purtător de informaţie. /<fr. modulation, it. modulazione

MODULÁŢIE s.f. 1. (Muz.) Trecere a unui sunet, a unei melodii de la o tonalitate la alta; serie de sunete care îşi modifică tonalitatea. 2. Modificarea amplitudinii, frecvenţei sau fazei unei oscilaţii armonice. [Gen. -iei, var. modulaţiune s.f. / cf. fr. modulation, lat. modulatio].