MOFT, mofturi, s.n. (Fam.) 1. Lucru, problemă fără valoare, fără însemnătate; fleac, nimic, bagatelă. ♢ Expr. A umbla cu mofturi = a invoca motive lipsite de temei. ♦ (Rar) Şmecherie, tertip. 2. (La pl.) Capricii, fandoseli, nazuri, fasoane. – Din tc. müft.

MOFT s. v. bagatelă, chiţibuş, fleac, mărunţiş, nimic, palavră, prostie.

MOFT s. (mai ales la pl.) v. capriciu.

moft s. n., pl. mófturi

MOFT ~uri n. 1) mai ales la pl. Dispoziţie de moment, neaşteptată şi stranie; capriciu; naz; marafet; maraz; toană. ♢ A face ~uri a face nazuri, fasoane. 2) fig. fam. Pretenţie neîntemeiată. 3) fam. Lucru lipsit de orice valoare; fleac; nimic; mărunţiş; bagatelă. /<turc. müft