MOLẤU, -ẤIE, molâi, -âie, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de forţă, de energie, de elan; încet, greoi, leneş. 2. Lipsit de voinţă, de hotărâre; indolent. – Moale + suf. -âu.

Molâu ≠ ager, agil, energic, iute, viguros, sprinten, sprinţar, vioi

MOLÂU adj. 1. v. bleg. 2. v. greoi.

MOLÂU s. v. grindel, molan.

molâu adj. m., pl. molâi; f. sg. molâie, pl. molâie/molâi

MOLÂ//U ~ie (~i) şi substantival 1) Care este lipsit de vigoare şi energie; molatic. 2) fig. Care este lipsit de voinţă. /moale + suf. ~âu