MOLÁR¹, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (şi substantivat, m.) = dinte mare cu suprafaţa lată, cu mai multe rădăcini, care serveşte la sfărâmarea şi măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire.

MOLÁR², -Ă, molari, -e, adj. (Chim.) Care aparţine molului¹, privitor la mol¹. – Din fr. molaire.

MOLÁR s. v. măsea.

molár (chim.) adj. m., pl. molári; f. sg. moláră, pl. moláre

molár s. m., (referitor la măsea) adj. m., pl. molári

MOLÁR ~i m. Dinte gros şi lat, cu mai multe rădăcini, care serveşte la zdrobirea alimentelor; măsea. /<fr. molaire

MOLÁR, -Ă adj. Referitor la mol. ♢ Concentraţie molară = molaritate. [Cf. fr. molaire].

MOLÁR adj.m. Dinte molar (şi s.m.) = dinte mare, lat, cu care se macină alimentele; măsea. [Cf. fr. molaire, lat (dens) molaris].