MOLÁTIC, -Ă, molatici, -ce, adj., s.m. I. Adj. 1. (Cam) moale. 2. Cu pantă lină. 3. Lent, lin, domol; care se mişcă domol; cu mişcări leneşe. 4. Lipsit de energie, molâu. 5. Unduios. ♦ Galeş. 6. De intensitate scăzută. 7. Moleşitor; duios. II. S.m. (Iht.) Grindel. [Var.: molátec, -ă, adj.] – Moale + suf. -atic.

Molatic ≠ ager, energic, iute, puternic, sprinten, viguros, vioi, voinic, vânos, vârtos, sprinţar, vânjos, tare

MOLÁTIC adj. 1. v. bleg. 2. v. greoi.

MOLÁTIC adj. v. domol, lin, moale, uşor.

molátic adj. m., s. m., pl. molátici; f. sg. molátică, pl. molátice

MOLÁTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte încetineală; greoi. Gest ~. 2) (despre persoane) Care este lipsit de vigoare; fără energie; molâu; mămăligos. 3) Care exprimă atenţie şi duioşie; galeş; tandru. Privire ~că. 4) Care are o intensitate redusă. Cântec ~. 5) Care calmează, linişteşte; calmant. 6) (despre forme de relief) Care are pantă mică; cu înclinaţie mică. /moale + suf. ~atic