MOLETÁ, moletez, vb. I. Tranz. A imprima pe un obiect striuri, zimţi etc. cu ajutorul moletei (1). – Din fr. moleter.

MOLÉTĂ, molete, s.f. 1. Instrument prevăzut cu o rotiţă cu muchia zimţuită, folosit la moletare. 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalaţiile de extracţie sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalaţiile de transport. – Din fr. molette, germ. Molette.

MOLÉTĂ s. (TEHN.) randalină.

MOLETÁ vb. v. zimţui.

moletá vb., ind. prez. 1 sg. moletéz, 3 sg. şi pl. moleteáză

molétă s. f., pl. moléte

MOLETÁ vb. I. tr. 1. A imprima zimţi pe o piesă cu ajutorul moletei; a randalina. 2. A grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea ţesăturilor. [< fr. moleter].

MOLÉTĂ s.f. 1. Unealtă în formă de rotiţă cu muchia zimţuită, folosită pentru a imprima pe suprafaţa unei piese forma negativă a zimţurilor; randalină. 2. Roată cu şanţ pe care se înfăşoară un cablu. [< fr. molette, germ. Molette].