MONAHÍE¹ s.f. (Rar) Monahism. – Monah + suf. -ie.

MONAHÍE², monahii, s.f. Călugăriţă. – Din sl. monahija, ngr. monahi.

MONAHÍE s. v. călugăriţă.

MONAHÍE s. v. călugărie, monahism.

monahíe (monahism, călugăriţă) s. f., art. monahía, g.-d. art. monahíei; (călugăriţe) pl. monahíi, art. monahíile

MONAHÍ//E ~i f. Femeie care, prin legământ, duce o viaţă de ascetă şi trăieşte într-o mănăstire; călugăriţă. /<sl. monahija, ngr. monahi