MONÁRHIC, -Ă, monarhici, -ce, adj. 1. Care aparţine monarhului sau monarhiei, privitor la monarh sau la monarhie. 2. (Despre idei, grupări) Care acceptă şi susţine monarhia. – Din fr. monarchique, germ. monarchisch.

MONÁRHIC adj. (POL.) (înv.) maiestatic, monar-hicesc. (Regim ~.)

monárhic adj. m., pl. monárhici; f. sg. monárhică, pl. monárhice

MONÁRHI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de monarhie; propriu monarhiei. Guvernare ~că. /<fr. monarchique, germ. monarchisch

MONÁRHIC, -Ă adj. Referitor la monarh sau la monarhie; de monarhie; susţinător, partizan al monarhiei. [Cf. fr. monarchique].